Salată Rusească cu peşte afumat

Am primit la Crăciun din ţară un macrou şi câteva scrumbii afumate absolut delicioase (mulţumesc frumos Simo, te pup). Scrumbiile le-am mâncat ca atare însă din macrou am vrut sa prepar ceva mai deosebit…o salată de la vencinii noştri ruşi…
Această salată cu peşte este o specialitate rusească care se prepară în general în sezonul rece, la mese festive sau sărbători. Este puţin mai migăloasă fiindcă toate ingredientele trebuie date prin răzătoare dar merită la cât e de bună şi de aspectuoasă. Are o textură pufoasă iar combinaţia de peşte afumat cu sfeclă şi cartofi e demenţială.
Timp: ~1h
Porţii: 6-8
Ingrediente: 1 macrou afumat mare (sau ~200g carne de peşte afumat sau marinat), 3 sfecle mici, 6 cartofi, 4-5 morcovi, 1 ou, 1 ceapă, ~200g maioneză dintr-un ou, sare (atenţie să nu fie şi peştele sărat), piper
Mod de preparare:
Fierbem sfecla, cartofii în coajă, oul şi morcovii şi le lăsăm să se răcească.

Curăţăm peştele de piele şi oase şi mărunţim carnea la cuţit. Curăţăm şi tocăm ceapa mărunt şi feliem oul. Curăţăm cartofii şi sfecla de coajă şi le dăm pe răzătoarea mare separat. Răzuim deasemenea şi morcovii.
Pregătim maioneza dintr-un ou după reţeta de aici şi obţinem cam 200g.
Nu mai rămâne decât să asamblăm salata.

Tapetăm un vas cu folie de plastic şi aşezăm pe fund un strat de cartofi răzuiţi.
Ungem cu o lingură de maioneză şi continuăm cu un strat de sfeclă rasă. Întindem din nou o lingură de maioneză apoi un strat de morcovi răzuiţi. Aşezăm apoi un strat de carne de peşte tocată amestecată cu ceapă tocată, apoi iar un strat subţire de maioneză şi apoi morcovi, sfeclă şi cartofi cu puţină maioneză între straturi.

Puteţi să presăraţi puţină sare şi piper între straturi dar cu moderaţie dacă peştele este deja sărat.
Dăm salata la frigider pentru cel puţin 2-3 ore, ideal până a doua zi.
Răsturăm salata pe un platou şi decorăm cu maioneză, castraveţi muraţi, lămâie, pătrunjel sau măsline.

Servim ca aperitiv cu pâine proaspăt coaptă sau chiar şi cu pâine prăjită.
E delicioasă şi foarte frumos colorată.
La noi a avut un succes nebun ;)

Poftă mare!

Zahăr vanilat de casă

Poate v-aţi întebat vreodată cum se obţine adevăratul zahăr vanilat şi ce este defapt vanilia.
Vanilia sau mai bine zis păstăile de vanilie, sunt fructul produs de o anumită specie de orhidee. Se comercializeză la bucată şi sunt considerate a fi al doilea cel mai scump condiment din lume. Atenţie, a nu se confunda  vanilia cu vanilina. Aceasta din urmă nu este decât o aromă sintetică pur chimică produsă în laborator cu care este aromatizat zahărul şi apoi comercializat sub forma faimoaselor pliculeţe pe care orice gospodină le păstrează cu sfinţenie în cămară. 
Eu de când am aflat acest lucru acum câtiva ani am încetat să mai cumpăr zahărul artificial vanilinat şi îmi prepar adevăratul zahăr vanilat în casă.
Este adevărat, păstăile de vanilie sunt destul de scumpe (undeva pe la 5 lei bucata am văzut) comparativ cu pliculeţele minune cu aromă artificială la un preţ derizoriu dar vă asigur că merită investiţia. Cu o păstaie de vanilie puteţi aromatiza până la 1kg de zahăr care vă va fi suficient mai bine de jumătate de an şi aveţi certitudinea că aroma şi parfumul pe care le simţiţi sunt cele naturale nu un compus chimic preparat în laborator.
Aşadar, iată câteva procedee prin care puteţi să vă preparaţi singuri zahărul vanilat…
Timp: ~10min
Porţii: în funcţie de cantităţi
Ingrediente: 1-2 păstăi de vanilie, 800g-1kg zahăr
Mod de preparare:
Cantităţile le puteţi varia în funcţie de cât de concentrată doriţi să fie aroma. Eu am folosit două păstăi de vanilie la 800g zahăr însă merge foarte bine şi o singură păstaie la 1kg.
Există mai multe procedee:
1. Cel mai simplu procedeu şi cel pe care îl aplic şi eu de fiecare dată este mixarea integrală a păstăilor de vanilie cu un sfert din cantitatea de zahăr.

Obţinem un praf de zahăr maroniu în care se mai disting câteva bucăţele de vanilie. Îl amestecăm apoi cu restul de zahăr şi îl punem la păstrare într-un bocan închis ermetic.

Folosim câte o linguriţă sau două la prăjituri şi deserturi.
Dacă nu vă place să regăsiţi acele mici bucăţele negre în zahăr (eu nu am nici o problemă cu ele) puteţi aplica următorul procedeu…
2. Despicaţi păstăile de vanilie şi recuperaţi cu dosul unui cuţit seminţele acelea minuscule şi lipicioase care păstrează defapt toată aroma vaniliei. Amestecaţi aceste mici seminţe cu zahărul şi puneţi la păstrare într-un borcan. Tecile de la păstăi bineînţeles că nu le veţi arunca. Puteţi să le băgaţi şi pe ele în borcanul cu zahăr ca să mai dea un plus de aromă sau le băgaţi într-o sticlă de 200ml sau 500ml şi turnaţi rom alb peste ele. După câteva zile de macerare veţi obţine rom cu esenţă de vanilie. Aşa că nu mai aveţi nevoie să cumpăraţi nici acea esenţă de rom comercializată la sticluţe care tot artificială este.
Dacă nu vă place să regăsiţi în zahăr nici măcar acele minuscule seminţe negre de vanilie mai există o posibilitate…
3. Despicaţi păstăile de vanilie şi le introduceţi pur şi simplu în borcanul cu zahăr. După cel puţin o săptămână de infuzare, aroma va trece în zahăr şi veţi putea să începeţi să îl folosiţi. Concentraţia nu este aşa de puternică aşa că va trebui să folosiţi o cantitate mai mare ca să se simtă aroma. Completaţi de fiecare data borcanul cu aceeaşi cantitate de zahăr consumat.  
Sper să vă fie de folos.

Spor!

Salată de ton în piersici

Vă propun o gustare mai specială pe care am avut ocazia să o încerc aici în Belgia şi care m-a impresionat în mod deosebit prin combinaţia exotică de piersici aromate şi ton.
Timp: ~15min
Porţii: 2-3
Ingrediente: 1 conservă de ton, 3-4 piersici din compot, 3 linguri de maioneză, 1 lingură ketchup sau pastă de roşii, 1 praf de boia de ardei iute, o lingură de cognac sau whisky sau altă tărie (opţional)
Mod de preparare:
Preparăm maioneza dintr-un ou sau folosim maioneză la borcan.
Preparăm apoi un aşa numit sos cocktail: Amestecăm trei linguri de maioneză cu o lingură de kechup sau pastă de roşii şi un praf de boia de ardei. Adăugăm opţional o lingură de tărie gen cogniac, whisky, rom, votka sau ce aveţi. Obţinem un sos roziu foarte bun care se poate folosi şi în alte combinaţii ca dip de exemplu pentru legume, cartofi prăjiţi, cartofi natur, etc.

Scurgem conserva de ton de zeamă sau ulei şi amestecăm tonul cu sosul cocktail.

Desfacem piersicile din compot în jumătăţi şi le umplem cu salata de ton.
Servim pe un pat de verdeţuri sau orez basmati simplu rece.

Este o combinaţie minunată cu iz exotic ideală pentru un bufet sau ca o gustare în familie.

Poftă mare!

Boeuf Bourguignon

Spre ruşinea mea iar am lăsat în paragină blogul ăsta de vreo două săptămâni. Îmi pare nespus de rău că scriu din ce în ce mai rar dar parcă timpul se contractă şi nu mai găsesc răgazul să scriu.
Reţeta asta chiar merită toată atenţia. Boeuf bourguignon este un mare clasic al bucătăriei franceze chiar dacă în esenţă este o mâncare de familie, o mâncare ce se face în cantităţi mari şi care e şi mai bună a doua zi reîncălzită ;)
Timpul de preparare este destul de mare fiindcă se coace molcom în aşa fel încât carnea să se frăgezească şi aromele vinului să pătrundă în toate colţurile casei :)
V-o recomand cu drag, pe noi ne-a cucerit.
Timp: ~3h
Porţii: 6
Ingrediente: 1,5kg carne de viţel, 2 morcovi, 1 ceapă, 2 linguri făină, 1 lingură ulei, 500ml vin roşu sec sau demi sec, 400-500ml supă de vită sau de legume sau apă, 1 lingură pastă de tomate, 2 căţei de usturoi, dafin, cimbru, pătrunjel, sare, piper
Garnitura: 150g bacon sărat tăiat fâşii (nu trebuie să fie afumat), 150g ciuperci, 150g arpagic (ceapă micuţă), 20g unt, 1 lingură zahăr
Mod de preparare:
Porţionăm mai întâi carnea în cuburi cu latura de aprox 2cm. Nu trebuie să fie perfecte ci cam cât o înghiţitură. Aşezăm cuburile de carne pe şervete de hârtie să se usuce bine.

Încingem o lingură de ulei într-o cratiţă încăpătoare şi călim baconul sărat până se topeşte grăsimea şi începe să se rumenească.

Scoatem fâşiile de bacon şi le păstrăm separat. Încingem bine uleiul şi grăsimea care a rămas în cratiţă şi călim cuburile de carne de vită până încep să prindă culoare.
Adăugăm morcovul şi ceapa tăiate în bucăţi mari şi călim în continuare câteva minute.

Presărăm deasupra două linguri de făină şi amestecăm bine ca să se încorporeze. Adăugăm apoi vinul roşu, supa de vită sau apa atât cât să acopere carnea, pasta de tomate, usturoiul feliat, dafinul şi câteva crenguţe de cimbru. Puteţi să adăugaţi şi baconul călit în această etapă pentru un plus de savoare. Eu l-am păstrat pentru la urmă.

Acoperim cu un capac şi fierbem înnăbuşit pe foc mic sau în cuptorul încins la 180°C timp de 2-3h. Carnea este gata când furculiţa pătrunde cu uşurinţă.
Între timp ne ocupăm de garnitură.

Aşezăm arpagicul într-o cratiţă mică împreună cu o lingură de zahăr, o lingură de unt, o lingură de apă şi un praf de sare. Acoperim cu un capac şi punem pe foc potrivit timp de 8-10min. Luăm apoi capacul şi continuăm coacerea până ceapa se rumeneşte uşor şi devine lucioasă îmbrăcată într-un caramel.

Călim ciupercile în puţin unt şi adăugăm şi fâşiile de bacon dacă nu le-aţi pus mai devreme în cratiţă cu carnea.

Odată carnea de vită gata avem două posibilităţi aici fie alegem să lăsăm carnea împreună cu legumele şi sosul exact aşa cum sunt fie scurgem sosul printr-o sită, alegem bucăţelele de carne separat şi pasăm la blender legumele împreuna cu sosul.
Eu am ales a doua variantă pentru un rezultat mai aspectuos dar cu siguranţă dacă aş fi presată de timp le-aş servi exact aşa.

Am adăugăm carnea înapoi în sos, am pus deasupra ceapa caramelizată, ciupercile şi baconul şi am servit cu poftă presărat cu verdeaţă.

La garnitură puteţi alege între cartofi natur (adică fierţi), piure, paste, orez sau pur şi simplu pâine proaspătă.

Eu am pregătit o garnitură de orez morcov, ţelină şi unt.
Absolut divin…

Să aveţi poftă!