Vinete cu maioneza ~ Salata de vinete

Timp: 40min

Portii: 3-4

Ingrediente: 4 vinete, 1 ou, doua fire de ceapa verde sau o ceapa uscata, 7 linguri de ulei, sare, piper, o lingurita de mustar, zeama de lamaie

Mod de preparare:

Se coc vinetele pe ochiul de la aragaz sau in cuptor pana devin moi si coaja arsa. Se lasa sa se raceasca putin si se incepe curatarea de coaja. Se taie in doua de la cotor in jos si cu ajutorul unei linguri de separa miezul de coaja pentru fiecare din cele doua jumatati.

Se tin in strecuratoare ca sa se scurga zeama presand cu lingura. Dupe ce s-au scurs se toaca cu tocatorul de lemn, cu un cutit sau la masina de tocat cu orificiile cele mari.

Pentru maioneza:

Se pune oul intreg in mixer, sare, o lingurita de mustar, zeama de la o felie de lamaie si o lingura de ulei si se mixeaza pana se omogenizeaza.

Progesiv se pune apoi cate o lingura de ulei si se mixeaza 2-3 min pana cand se incorporeaza tot uleiul. Daca maioneza nu este suficient de tare se mai pune ulei si se mixeaza pana capata consistenta dorita.

Se taie marunt partile albe de la firele de ceapa verde sau ceapa uscata si se amesteca cu vinetele tocate si cu maioneza.

Se potriveste de sare dupa gust si se orneaza cu rosii proaspete, masline si patrunjel.

Fiindca de curand am servit salata de vinete acompaniata de rosii marinate am considerat de cuviinta sa completez acest post cu cateva imagini deosebite ;)

O combinatie inedita si un aspect fermecator…

Trucuri din experienta personala:

- Nu tocati vinetele la mixer. Se vor sfarama semintele si va deveni o pasta omogena fara aspect si gust corespunzator.

- Este foarte important sa se scurga bine vinetele. Se pot pune pe un prosop de bucatarie ca sa se absoarba mai bine zeama din ele.

- Se servesc reci cu paine prajita sau proaspat coapta, sunt o minunatie….

Pofta buna!

Tiramisu

Tiramisu este un desert de origine italină foarte apreciat pe plan universal. Denumirea vine din italiană tiramisù sau tirami sù care înseamnă “ridică-mă” sau mai poetic spus “ridică-mă la cer” care probabil vrea să sugereze delicateţea acestei prăjituri. Întradevăr Tiramisu este o prăjitură aproape divină, se topeşte în gură într-o senzaţie de catifelare sublimă pe care nu o vei uita prea curând.

Modul de preparare nu e deloc complicat. Singurul secret este însiroparea îndelungată fără de care prăjitura nu ar căpăta aceeaşi textură fină şi pufoasă. Aşa că pregătiţi-o de cu seara şi serviţi abia a doua zi. Veţi fi încântaţi de rezultat şi aşteptarea va merita pe deplin.

Timp: 30min + 6-12h la frigider

Porţii: 6-8

Ingrediente: 4 linguriţe cu vârf de cafea (sau ness), o sticluţă cu esenţă de rom, 400g pişcoturi de şampanie Savoyardi, 4 ouă, 7 linguri cu vârf zahăr, 500g (2 cutii) supercrema Mascarpone sau 500g smântână 25% grăsime, 2 plicuri de praf de frişcă (opţional, le folosim doar dacă utilizăm smântână), cacao pentru ornat

Mod de preparare :

Întâi şi-ntâi preparam o cafea tare din 500ml de apă şi cele 4 linguriţe de cafea şi o lăsăm să se răcească.

Frecăm apoi gălbenuşurile cu zahărul până aproape se topeşte zahărul (cca 10-15 minute cu mixerul) şi obţinem o cremă groasă.

Adăugăm crema Mascarpone sau smântâna grasă şi amestecam cu mixerul până devine consistentă ca frişca. Putem face operaţiile astea şi manual cu un tel dar e mult mai obositor :P

Dacă folosiţi smântână amestecul nu va fi atât de consistent, nu vă speriaţi :) continuaţi reţeta şi o să vedeţi ce bun o să iasă la final ;)

Dăm la frigider până ne ocupăm de restul ingredientelor.

Batem albuşurile spumă cu un praf de sare.

Dacă am folosit smântână ca ingredient vom adăuga în albuşul bătut praful de frişcă (fără să se dizolve în lapte) şi continuăm să îl batem până se încorporează în spumă. Asta va face crema să capete consistenţa necesară.

În cazul în care am folosit Mascarpone nu e nevoie de praf de frişcă, va ieşi suficient de tare şi fără.

La final amestecăm cele două compoziţii (cel cu albuşurile şi cel cu galbenuşurile) şi introducem amestecul în frigider pentru 15-20min sau în congelator pentru un timp mai scurt ca să se întărească crema.

Buun...

Între timp pregătim tava în care vom aşeza prăjitura. Folosim o tavă de 4-5 cm înalţime, în care să încapă aproximativ jumătate din cantitatea de pişcoturi aşezate unul lângă altul. Eu am folosit tava dreptunghulară de friptură.

Adăugăm esenţa de rom în cafeaua răcită şi când scoatem crema de la frigider începem să asamblăm prăjiturica. Înmuiem repede pişcoturile în cafea, unul câte unul.

Se ţine o secundă pişcotul în cafea, căci altfel se înmoaie prea tare. Aşezăm un strat de pişcoturi în tavă.

Întindem jumătate din crema preparată, pudrăm cu cacaom după care se aşează iar un strat de pişcoturi şi deasupra restul de cremă.

La final se presară cacao deasupra, cu ajutorul unei strecurătoare de ceai şi se dă la frigider.

Servim după cel puţin 6 ore după preparare pentru a se însiropa bine pişcoturile.

Trucuri din experienţa personală:

- Se poate înlocui o cană de cafea cu o cană de lichior de cafea sau lichior amareto, îi dă un gust deosebit.

- Ideal de servit ar fi a doua zi după preparare, pişcoturile devin zemoase şi toate aromele se combină într-un mod inedit.

- După gustul meu parcă a ieşit mai bun când am folosit smântână decât cu mascarpone.

- Dacă doriţi să obţineţi o cremă tare care să se poată tăia cu cuţitul puteţi adăuga în cremă 2 folii de gelatină înmuiată în apă rece şi apoi dizolvate în puţină apă fierbinte.

Poftă bună!

Cozonac cu nucă şi cacao

Timp: ~3h

Porţii: 2 cozonaci

Ingrediente:

Aluatul: 1 kg făină tip 000, 40g drojdie proaspătă (un cub mic), 4 ouă + 2 galbenuşuri, 250-300g zahăr, 1 pahar unt sau margarină topită (~200g), 400ml lapte, 1 linguriţă esenţă de rom, 1 linguriţă rasă de sare, 1 plic zahăr vanilat, coajă de lămâie şi/sau de portocală

Umplutura: 300g nuci, 150g zahăr, 150g cacao, stafide(optional), 2 linguri de unt moale sau margarină, 1 albuş de ou

Uns deasupra: 1 albuş de ou, 2 linguri de lapte, miez de nucă întreg sau zahăr grunjos

Mod de preparare:
Se sfărâmă drojdia cu furculiţa în ½ pahar lapte, se bate apoi cu doua linguri de zahăr şi una de făină şi se lasă să crească la loc cald. Dacă drojdia este proaspătă creşte foarte repede.
După ce drojdia a crescut se începe frămîntatul.

Atenţie! Toate ingredientele trebuie să fie la temperatura camerei, altfel cozonacul nu va creşte corespunzator.

Se face o gropiţă în făina aşezată în vasul în care vom frământa şi în această gropiţă se toarnă cele 4 ouă, gălbenuşurile, zahărul, sarea, romul, vanilia, coaja de lămâie/portocală şi drojdia preparată mai înainte, toate calde, şi se amestecă cu o furculiţă.
Se toarnă apoi încetul cu încetul laptele călduţ şi se începe frămîntatul cu mâna.

Pentru buna reuşită a cozonacilor coca nu trebuie să fie nici prea moale, nici prea tare. Se potriveste astfel, încât atunci când o întinzi între mâini să nu se rupă.
Se frământă fără să se rupă coca, împăturindu-i marginile spre mijloc. În momentul în care compoziţia a devenit omogenă se începe adăugarea grăsimii (călduţe), puţin câte puţin, până se termină toată cantitatea.
Din momentul în care am început să adăugăm untul topit, se mai frământă cel puţin o jumătate de oră. Dacă mai e nevoie de grăsime în timpul frământatului completăm pe rând cu câte o lingură de ulei.

După ce s-a terminat frământatul, se aşează vasul acoperit la cald, lângă o sursă de căldură sau pe o oală cu abur. Se revizuieşte din când în când, ca să nu se înfierbânte vasul dedesupt.
Dacă aluatul este bine reuşit, coca creşte şi îşi dublează volumul în patru ore.

Pentru umplutură se trec nucile prin maşina de măcinat nuci, se amestecă cu zahărul, cacao, albuşul, untul şi cine doreşte cu stafide. Crema trebuie sa fie consistentă ca să nu curgă.

Din aceste cantitati se pot face 2 cozonaci, cel mult 3. Împărţim aluatul în 2 sau 3 şi întindem coca pe planşetă pe un pat de făină ca să nu se lipească. Se întinde deasupra crema, se ruleaza şi se pune în forme, unse şi tapetate cu făină.

Se lasă puţin în forme să crească apoi se ung cozonacii cu albuş bătut cu 2 linguri de lapte şi se presară zahăr grunjos sau se ornează cu miez de nucă.
Se coc la foc potrivit timp de aproximativ 40min.

Când se scot din cuptor se răstoarnă pe o planşetă şi se taie abia după ce s-au răcit.

Poftă bună şi Sărbători Fericite!!!

Trucuri din experienţa personală:

- Se poate folosi şi drojdie uscată, pentru 1kg de faina folosim două pliculeţe de drojdie pudră.

- În lipsa de tăvi de cozonac folosiţi o cratiţă (sau două) cu pereţii cât mai drepţi ca să se scoată uşor cozonacul după coacere.

- Pentru a testa dacă sunt copţi bine cozonacii se introduce un scobitor pe mijlocul cozonacului cât mai adânc şi se ridică uşor. Dacă scobitorul e curat şi uscat atunci cozonacul e copt. Dacă pe scobitor se cunosc urme de cocă umedă atunci înseamnă că la mijloc este crud şi mai trebuie ţinut la copt.

PS. Între timp mi-am luat tavă de cozonac şi de Paşte cozonacul arăta aşa:

Sarmale in foi de varza

Timp: ~4h

Portii: 6

Ingrediente: 1,5 kg varza acra, 700 g carne de porc, 200 g afumatura, 50-100 g orez, 100 g ceapa, piper sau ienibahar, 100 ml suc de rosii, o foaie de dafin, cimbru, marar.

Mod de preparare:
Carnea de porc sau amestecata cu carne de vaca si ceafa de porc se trec prin masina de tocat, împreuna cu ceapa calita 2 minute cu 2 linguri de untdelemn.
La tocatura, se adauga orezul spalat si scurs de apa si un vîrf de cutit cu piper sau un vîrf de lingurita cu ienibahar, care nu este prea iute si da verzei un gust foarte bun. Sare se pune dupa gust.
Daca este carnea grasa, se adauga 150 ml apa pentru 100 g orez, iar daca este carne slaba, 200 ml apa pentru 100 g orez; se bat bine pîna cînd se încorporeaza în tocatura, ca aceasta sa fie pufoasa si orezul sa aiba lichid în care sa fiarba, înainte de a se coagula carnea în jurul lui; altfel, carnea nu va mai permite apei dinafara sa patrunda în orez, ca acesta sa-si mareasca volumul la fiert si sa se înmoaie.
Se aseaza o foaie de varza în palma întinsa sau pe masa, se pune o lingurita de tocatura, asezata ca un rulou pe latimea frunzei, astfel ca si la un capat si la celalalt al tocaturii sa ramîna 2 cm de frunza libera. Se întoarce un capat îngust al frunzei peste rulou si se aduce si un capat lung al acesteia peste carne, rulîndu-se împreuna pîna la celalalt capat al frunzei; apoi cu mîna se introduce si capatul care a ramas liber. Împachetate în acest fel, sarmalele nu se desfac la fiert.
Cînd sînt gata toate sarmalele, frunzele ramase se taie pe lînga nervura din mijloc, se suprapun mai multe si se ruleaza, apoi se taie subtiri, ca fideaua.
Pentru fiertul sarmalelor, se pregateste o oala de 4-5 l, ca acestea sa nu dea în foc cînd fierb.
Jumatate din cantitatea de varza tocata se aseaza pe fundul oalei, iar cealalta jumatate deasupra sarmalelor. Printre sarmale se pune afumatura (ciolan afumat, costita,...) care se serveste cu sarmalele, dîndu-le un gust foarte placut.
Tot pentru aroma si gust se pun 1-2 foi de dafin si circa 10 boabe de piper, cimbru si marar taiat marunt, iar pentru culoare, 100 ml suc de rosii, care va colora placut grasimea ce se va ridica deasupra verzei. Se toarna apa clocotita cît sa le cuprinda, se acopera si se lasa sa fiarba la foc mijlociu pîna cînd dau în clocot, apoi focul se reduce pana fierbe orezul cca 1, 5 - 2h, apa scazand la jumatate.
Se pune apoi la cuptor, la foc potrivit, pana scade apa si se rumenesc sarmalele cam inca 30-60 minute. Daca sarmalele nu au fiert, se mai adauga apa fierbinte.
Se servesc calde asezonate cu smantana, hrean sau ardei iute si mamaliga aburinda....
Pofta buna si Sarbatori Fericite!!!!!

Trucuri din experienta personala:

- Atentie la cata sare puneti in compozitie. Trebuie dozata in functie de cat de sarata e varza.

- Varza prea acra sau prea sarata se spala în 2-3 ape caldute, atît frunzele întregi, cît si cele tocate.

- Pentru sarmale, este buna numai varza cu foi subtiri.

- Sarmalele mici se fac numai din vîrful frunzelor foarte subtiri, fara nervuri groase.

- Pentru ca orezul sa fiarba mai repede se poate face compozitia de cu seara pentru a doua zi si se pastreaza la frigider.

Contactează-mă