De câteva luni suntem mutaţi în casă nouă şi pe lângă toate bucuriile datorate spatiului generos din casă şi din afara casei am avut parte de o şi mai mare bucurie când am văzut cum înfloresc şi cresc piersicile şi fructele de kiwi. Kiwi încă nu sunt complet copţi dar piersicile au început să cadă din copaci semn că sunt gata. Sunt un soi de piersici albe, deosebit de zemoase şi cu o aromă incredibilă iar recolta a fost foarte generoasă aşa că m-am organizat rapid pe pregătit gem pentru iarnă.
Nu le-am folosit pe toate la gem. Cele mai frumoase le-am păstrat la frigider pentru a le consuma ca atare şi restul le-am pus în pungi la congelator. Am multe bunătăţi în plan şi le voi pune în practică pe rând.
Până una alta, după indicaţiile preţioase ale mamei, iată cum am pregătit şi îmbuteliat gemul de piersici albe…
Timp: ~5h
Porţii: 4 borcănele de 400g la 1,5kg fructe
Ingrediente: piersici albe, zahăr (~250g de zahăr la 1kg de fructe), miez de păstaie de vanilie
Mod de preparare:
Spălăm bine fructele sub jet de apă şi le curăţăm dacă au pete, lovituri sau zone mai închise la culoare. Natura nu-i perfectă, nu aruncaţi un fruct dacă are o pată. Îl curăţaţi local până eliminaţi zona cu pricina şi restul fructului e perfect pentru gem ;)
Iată câteva dintre cele mai frumoase piersicuţe din productia mea de anul acesta…
Nu toate au fost aşa frumoase ca acestea însă absolut toate au fost extrem de aromate.
Tăiem fructele în bucăţi potrivite eliminând sâmburele şi le aşezăm într-o cratiţă curată pe care nu am folosit-o la gătit mâncăruri grele. Nu vrem ca gemul să iasă cu gust de tocăniţă nu? ;)
Încă ceva, cântăriţi în prealabil cratiţa goală ca să ştim exact ce cantitate de fructe avem la final.
Din poză se vede ce pulpă zemoasă şi albă ca zăpada au aceste piersici minunate. Sunt extrem de bucuroasă că am avut parte de ele.
Ne mişcăm repede cu tăiatul fructelor ca să nu se oxideze şi să capete o culoare maronie. Cântărim cratiţa cu fructele, scădem greutatea iniţială a vasului ca să calculăm cât zahăr trebuie să punem. Eu pun cam un sfert din cantitatea de fructe însă dacă vă plac gemurile foarte dulci puteţi să puneţi mai mult.
Adăugăm şi seminţele unei păstăi de vanilie pentru un gust deosebit şi punem vasul acoperit pe foc la mediu. Într-o jumătate de oră se va forma zeama şi va începe să clocotească uşor pe margini.
Reducem focul la minim, şi lăsăm să fiarbă molcom fără capac între 3 şi 4 ore amestecând din când în când cu o lingură de lemn pe care nu aţi folosit-o la alte mâncăruri.
Zeama se va reduce şi gemul va căpăta consistenţă.
Când consideraţi că e suficient de gros atunci înseamnă că e gata.
Pentru conservare pe perioade mai lungi eu am aplicat procedeul de sterilizare al mamei mele pe care l-am explicat aici.
Am obţinut o bogăţie de gem de piersici, roziu, nu foarte gros şi extrem de parfumat…
L-am gustat numaidecât cu o porţie de pancakes…mmm…
Spor la gemuri şi dulceţuri!